experiment rusesc cu gaz

Adevărul despre experimentul periculos făcut de ruși în anii ’40

Se spune că la sfârşitul anilor 1940, cercetători ruşi ar fi făcut un experiment pe cinci oameni, pe care au încercat să îi ţină în stare de veghe 15 de zile fără întrerupere.

Pentru a reuși asta, ruşii ar fi testat un gaz energizant cu efecte de stimulare a organismului, dar a fost descoperit ca fiind toxic și i-a transformat pe cei cinci oameni în nişte fiare care s-au automutilat.

Totul a fost în regulă în primele cinci zile și subiecții, deținuți politici, nu s-au plâns pentru că sperau să fie eliberați dacă rezistau cele 15 de zile.

După nouă zile, unul dintre subiecţi a început să urle şi să alerge prin cameră. A făcut aşa încontinuu, timp de trei ore și a urlat până când ţipetele lui începuseră să semene mai degrabă cu nişte chiţăituri. Cercetătorii au bănuit că i s-au rupt corzile vocale.

Apoi, a început şi al doilea deținut să urle, în timp ce alţi doi s-au repezit la cărţile din cameră şi au mânjit paginile şi copertele cu excremente, cu care au astupat şi microfoanele cu care era dotată camera. După aceea a urmat o perioadă de liniște.

În cea de-a 14-a zi, pentru că nu mai primeau niciun semn de viața din cameră, cercetătorii au intrat în cameră pentru a vedea ce s-a întâmplat. Au fost șocați de ceea ce au văzut. Patru din cei cinci oameni mai erau în viață, iar bucăți de carne erau aruncate peste tot. Ceilalți patru erau în viață, dar erau mutilați. Se pare că între subiecţi s-ar fi produs şi acte de canibalism în cursul experimentului. Rând pe rând, subiecții experimentului au murit care mai de care mai oribil.

Pentru multă vreme, s-a crezut că acest experiment chiar a fost realizat în Rusia, însă este doar o ficțiune supranaturală care a apărut pe site-ul creepypasta, site pentru publicarea de povestiri scurte, în august 2010.

Invenții & Descoperiri
Personalități
De vizitat în Lume
De vizitat în România
Obiective turistice din lume
Obiective turistice din România

Un experiment șocant – Află mai multe despre experimentul rusesc anti-somn de după al Doilea Război Mondial!

Unul din subiectele controversate de pe Internet și care a reintrat în colimatorul viralului din lumea virutală este experimentul rusesc al somnului care ar fi avut loc cândva după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Acest articol povestește experimentul așa cum a fost el menționat în jurnalele cercetătorilor, bucăți din acestea ajungând să fie făcute publice acum câțiva zeci de ani, devenind deja un fel de miraj al tenebrelor rămase în urma războiului. Evenimentele relatate sunt rezultatul a ceea ce au documentat oamenii de știință care au fugit în anii 1940-1950 de serviciul secret rusesc KGB.

Acest articol povestește despre începuturile experimentelor privitoare la tehnologiile de război, cu precădere cele de creare a unui ser sau gaz care să îi facă pe soldați mult mai rezistenți si utili în războaie prin prisma faptului ca aceștia ar putea să rămână treji mult mai mult timp. Se spune ca acest experiment ar fi primul dintr-o serie largă de testări care ar fi dus la crearea gazului Nikolayev, o substanță gazoasă menită să țină soldații treji zile întregi pe câmpurile de bătălie. Astfel, soldații ar fi devenit o armată mult mai puternică; nu ar mai fi fost necesar un număr atât de mare de indivizi pe câmpul de bătălie pentru a învinge oponentul. Gazul a fost numit după un soldat stimat pe nume Felix Nikolayev care a descris într-o oarecare măsură ceea ce veți citi mai jos.

Cercetătorii ruși ar fi ținut în anii 1940 cinci oameni treji timp de 15 zile într-un buncăr sigilat drept experiment al unui stimulant gazos menit a fi folosit în război. Cei cinci cobai au fost închiși, iar nivelul lor de oxigen a fost monitorizat mereu pentru ca gazul să nu îi ucidă, căci era extrem de toxic în concentrații mai mari. Cei cinci erau monitorizați cu ajutorul unor microfoane și prin geamuri groase de sticlă, având în interiorul camerei cărți, locuri de dormit și mâncare uscată care să le ajungă pentru cel puțin o lună de izolare. Nu aveau însă apă curentă sau toaletă și nici paturi propriu-zise pe care să doarmă. Erau cinci prizonieri politici din pușcăriile socialiste ale epocii, cinci criminali de război care au acceptat să participe la experiment pentru ca li s-a promis libertatea la finele acestuia.

Experimentul rusesc al somnului i-a tentat pe cei cinci condamnați politici pentru că aceștia primiseră promisiunea că dacă vor sta treji 30 de zile vor fi eliberați. În primele cinci zile subiecții s-au comportat normal, conversând unii cu ceilalți. Însă din a patra zi conversațiile și evenimentele povestite au devenit din ce în ce mai întunecate și traumatice. După aceste zile cei cinci au început să se plângă de motivele care au dus la prezența lor în cadrul experimentului și au început să dea semne de paranoia severă. Au încetat să mai vorbească unul cu celălalt și au început în schimb să șoptească la microfoane și la oglinda-geam, crezând că pot câștiga încrederea oamenilor de știință de la cârma experimentului de deprivare a somnului prin turnarea camarazilor lor.

Inițial, oamenii de știință au crezut ca acestea sunt efecte secundare ale gazului , însă din ziua a noua lucrurile au început să se schimbe. Unul din ei a început să țipe, alergând haotic prin buncăr; a țipat constant trei ore în șir. După acest timp, prizonierul nu a mai putut țipa, deși a încercat în continuare, rupându-și corzile vocale. În tot acest timp, ceilalți nu au reacționat la schimbarea sa violentă, ba chiar au continuat să șoptească la microfoane, până când și al doilea captiv a început să țipe. Doi subiecți au început să rupă cărți și să le murdărească cu propriile fecale, lipindu-le calmi de geam. Mai apoi țipetele s-au oprit, ca și șoptitul la microfoane.

După alte trei zile în care oamenii de știință nu au mai văzut nimic, au verificat în fiecare oră microfoanele pentru a fi siguri că acestea funcționează, având în vedere că nimeni nu scotea nici un sunet. Indicele oxigenului sugera ca cei cinci sunt în viață, ba chiar că sunt supuși la exercițiu fizic îndelungat. În dimineața zilei a 14-a a testului, oamenii de știință au făcut ceva ce au spus că nu vor face niciodată : au folosit difuzoarele din buncăr pentru a vorbi cu subiecții, spunându-le acestora ca vor deschide camera pentru a verifica microfoanele. Subiecții trebuiau să se întindă pe podea și să stea liniștiți, unul din ei putându-și chiar câștiga libertatea în urma acestei intervenții.

Surpriza sinistră a venit de la răspunsul subiecților, unul din aceștia spunând calm că nu mai vor să fie eliberați

Oamenii de știință și soldații participanți la experiment au început să se îndoiască unii de alții și au decis în cele din urmă să deschidă ușile buncărului la miezul nopții celei de-a 15-a zile. Au scos gazul stimulant din cameră și au împrospătat camera cu aer curat, moment în care obiecțiile celor dinăuntru au început să fie auzite. Trei voci disperate cereau pe ce au mai scump ca gazul să fie repornit , deși camera a fost deschisă iar soldații au fost trimiși înăuntru pentru a scoate subiecții de teste de acolo.

Atât subiecții, cât și soldații au început să țipe , mai ales descoperind că doar patru din cei cinci cobai mai erau în viață, dacă se poate spune așa. Rațiile de mâncare nu mai fuseseră atinse de vreo 10 zile iar bucăți de carne din cadavrul subiectului mort erau îndesate la țeava de scurgere, astfel încât în buncăr erau depuneri de apă de vreo 4 cm înălțime. Nu se știe cât din lichidul de pe jos era apă și cât era sânge.

Cei patru supraviețuitori aveau bucăți de carne și mușchi rupte prin care se vedeau oase, iar din testele ulterioare s-a descoperit ca rănile de pe degetele lor arătau că și-au provocat singuri respectivele daune. Organele de sub coaste ale tuturor subiectilor erau smulse, iar pielea și mușchii de pe coaste erau smulse și ele, lăsând să se vadă cum funcționează inima, plămânii și diafragma. Vasele de sânge și organele erau intacte, însă fusesera scoase și puse pe caldarâm, ținând încă în viață corpurile emaciate ale subiecților. Părea că cei patru supraviețuitori își digerau propria carne pe care o sfâșiaseră de pe ei.

Majoritatea soldaților erau ruși experimentați în tainele și ororile războiului , însă aceștia au refuzat să se întoarcă în buncăr pentru a ridica subiecții după ce i-au văzut. Aceștia din urmă au strigat încontinuu că vor să rămână în cameră și chiar au rugat din toți rărunchii ca gazul anti-somn să fie repornit pentru a nu adormi.

Spre surprinderea tuturor, subiecții de teste au luptat din greu cu soldații când aceștia au încercat să îi scoată din buncăr, un soldat fiind chiar sfâșiat la gât de dinții unui subiect de teste, în timp ce altuia i-au fost rupte testiculele cu dinții. Alți cinci soldați și-au pierdut viața mai târziu, când s-au sinucis la câteva săptămâni după incident.

Unul din subiecții experimentului rusesc al somnului și-a rupt splina încercând să scape din mâinile soldaților și a sângerat imediat, oamenii de știință încercând să îl sedeze folosind de zece ori doza necesară sedării unui om; însă acesta a rămas conștient și alert! Inima i-a bătut timp de două minute și după ce corpul său rămăsese fără sânge, iar după aceea acesta încă a mai țipat și s-a auto-mutilat timp de trei minute. Încerca să atace pe toți cei din jurul lui, țipând încontinuu “Mai mult! Mai mult!” până când a tăcut pentru totdeauna.

Ultimii trei supraviețuitori au fost legati și mutați într-o încăpere medicală unde cei doi care puteau vorbi au rugat constant să fie puși din nou la gaz. Cel mai rănit dintre ei a fost dus într-o cameră unde a fost operat pe viu pentru că sedativele nu au produs nici un efect, acesta încercând să scape din strânsorile puternice. Doar o doză mai mare de anestezic a reușit să îl liniștească, producând instantaneu închiderea ochilor lui și oprirea inimii. La autopsie s-a descoperit că subiectul de teste murise pentru că în sângele său se afla de trei ori mai mult oxigen decât în mod normal, mușchii fuseseră rupți iar nouă oase rupte deveniseră produsul stresului pus de mușchii atrofiați pe ele.

Cel de-al doilea cobai asupra căruia medicii au încercat să lucreze era cel care a început să țipe primul, a vând corzile vocale rupte . Acesta a reacționat violent, încercând să scape și dând din cap negativ când medicii au adus gazul anestezic lângă el. Când cineva a sugerat ca operația să decurgă fără anestezie, pacientul de ocazie a dat din cap în semn de da. Nu a reacționat în nici un fel în timpul celor șase ore de operație pe viu, uitându-se din când in când cu un rânjet sinistru la asistenta care se afla în operație. Medicii au încercat să îi acopere abdomenul cu ce a mai rămas din piele, punând la loc și intestinele și organele abdominale în tot acest timp, operație din care nimeni nu ar fi putut să iasă viu, cel puțin nu fără anestezie severă.

După ce operația s-a încheiat, pacientul a încercat să spună ceva medicului chirurg scoțând un sunet fad, astfel încât medicul i-a dat un caiet pe care acesta să își scrie dorința. Subiectul de teste nu a scris decât cuvintele “Taie în continuare”.

Ceilalți subiecți de teste au fost operați fără anestezie, injectându-li-se un paralizant pe durata operației. Chirurgii au găsit imposibil să lucreze în condițiile în care subiecții râdeau încontinuu; a trebuit să fie paralizați, doar privind oamenii care operau pe ei. Paralizantul a părăsit sistemul imunitar al subiecților anormal de repede; aceștia chiar au încercat să scape de legăturile de la membre, cerând imediat gazul stimulant anti-somn. Cercetătorii au încercat să îi întrebe de ce au recurs la auto-mutilare, iar răspunsul primit a fost unul sinistru: Trebuie să rămân treaz!

Primele reacții ale oamenilor de știință au fost eutanasierea subiecților , dat fiind faptul că experimentul lor, finanțat de forțele militare sovietice răzbunătoare, a eșuat. Un ofițer comandant a văzut însă o oportunitate de experimentare, dorind să încerce să bage subiecții înapoi în buncăr, unde ar fi fost expuși din nou la gaz, în ciuda protestelor oamenilor de știință. Înainte de a fi băgați în buncăr, subiecții au fost legați strâns de paturi și legați la monitoare EEG, iar în momentul în care cei trei au auzit șoapte cum că vor ajunge înapoi sub influența gazului, au încetat să mai protesteze.

Cei trei subiecți ai experimentului rusesc de somn abia se mai puteau ține treji, unul din ei murmurând încontinuu, în timp ce altul își ținea capul dezlipit de pernă și clipea încontinuu. Subiectul mut încerca să își rezeme picioarele și mâinile de legăturile ce îl țineau strâns pentru a avea ceva de care să se țină treaz. Cobaiul ce își ținea capul departe de pernă fusese primul legat la aparatul EEG astfel încât cercetătorii vedeau ce se întâmplă cu el; deși de obicei creierul îi funcționa consecvent, în anumite momente acesta se oprea, părând că subiectul a intrat în moarte cerebrală. Deodată ochii acestuia s-au închis iar capul i-a atins perna, citirile sugerând că a atins un somn adânc – o comă – după care și inima i s-a oprit.

Singurul cobai care putea vorbi a început să țipe și a cerut să fie băgat în buncărul cu gaz anti-somn, în timp ce citirile creierului său arătau aceleași căderi ca și în cazul subiectului care a murit adormind. Comandantul a dat atunci ordinul pentru închiderea subiecților înăuntrul buncărului cu cei trei cercetători care se aflau atunci cu ei. Unul din cei trei a luat imediat pistolul pe care îl avea la el și l-a împușcat pe comandant între ochi, întorcându-se spre cobaiul mut și împușcându-l și pe acesta.

Apoi cercetătorul și-a îndreptat arma spre ultimul cobai care era încă legat de pat, în timp ce ceilalți oameni aflați în cameră fugiseră. Cercetătorul l-a întrebat pe subiectul său de teste ce este el, primind un zâmbet macabru pe buze și răspunsul următor:

Ai uitat atât de ușor? Noi suntem voi. Noi suntem nebunia care sălăsluiește în voi toți, cerând să fie eliberată în fiecare moment din mintea voastră animalică. Noi suntem ceea ce ascundeți în fiecare noapte. Noi suntem ceea ce voi sedați în paralizie și tăcere când vă aflați în raiul nocturn unde nu vă putem ajunge.

Atunci cercetătorul a țintit inima cobaiului uman și a tras. EEG-ul s-a oprit în timp ce cobaiul a șoptit sfârșit “ atât de aproape liber…”.

Această poveste sinistră, sau experimentul rusesc anti-somn, reprezintă un mini-experiment al unui scriitor pe un site de pe domeniul wikia.com , care și-a încercat norocul în a îi speria pe cititorii în căutare de povești horror. Mulți cred însă că acest experiment a fost unul real, întreaga poveste scoțând un adevărat val de întrebări și teorii virale pe internet. Este sigur să presupunem că un astfel de experiment nu a existat niciodată, deși atrocitățile de dinainte, din timpul și de după război pot fi chiar mai îngrozitoare decât povestea de mai sus. Ce credeți, ar putea fi povestea experimentului deprivării de somn prin folosirea de către ruși a unui gaz sinistru reală?

ARTICOLE SIMILARE DE LA ACELAȘI AUTOR

Culoarea anului 2025 – siguranţă, confort, simplitate, eleganţă şi rafinament

(P) Cum să achiziționezi corect vigneta pentru Ungaria în 2024

Cele mai frumoase târguri de Crăciun 2024, Sursa Rovaniemi

Cele mai frumoase târguri de Crăciun 2024, din lume. Târgul de la Craiova este pe podium

Gastronomia moleculară – o nouă abordare a gătitului

Limbajul politicienilor – între adevăr şi minciună. Sindromul Pinocchio

(P) Cu FineStore, faci întotdeauna cele mai deștepte alegeri! Ce surprize ți-a pregătit de Black Friday

4 comentarii.

Nu au facut nici un experiment. Este un articol reprodus de pe un site strain unde toata lumea posteaza mici povestiri horror. 🙂

Doamne fereste, auzi, experiment adevarat….. Cei care au intrat pe aici probabil ca nu au auzit termenul de creppypasta (poveste horror) , tot articolul asta este copiat dupa cineva care a scris o poveste horror si a postat-o pe creppypasta wiki, pana si imaginile sunt luate de acolo.Recomand sa dati un search pe Google celor care cred ca toata povestioara asta e adevarata

am vazut documentarul pe discovery parca, asa ca nu e doar o poveste, din pacate…

mie mi se pare si real dar si o minciună!e doar un articol ca să sperie oamenii! ha ha :D! nu cred asta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Salvați numele meu, adresa de e-mail și site-ul web în acest browser pentru data viitoare i comentariu.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale .

Ultimele articole

Top 10 cele mai citite cărţi în 2024 – un an...

Luna plină extremă, din 15 decembrie 2024 – un fenomen care...

Paradoxul lui Orwell, “novlimba” şi “dubla-gândire” – ficţiuni devenite realitate?

Cele mai frumoase târguri de Crăciun 2024, din lume. Târgul de...

Decembrie – luna cu cele mai multe ploi de stele căzătoare...

Cuvântul anului 2024 – ce spune despre vremuri şi oameni?

Sfântul Andrei, “Ocrotitorul României”, în spiritualitatea autohtonă – cele mai frumoase...

Termeni si conditii
Politică de confidențialitate

Privacy Overview

Mancarea in Egiptul Antic: Ce mancau egiptenii?

Zeita demeter: cine este ea si care sunt miturile ei, 5 orase celebre fondate de alexandru cel mare, 7 fapte despre viata si domnia fascinanta a lui marcus aurelius, de ce arheologii de obicei isi reingroapa sapaturile, 10 moduri de a arata recunostinta fata de sotul tau, cum se simte dragostea 12 sentimente pe care le ai cand…, ce este mai important decat dragostea intr-o relatie 11 lucruri, 10 sfaturi pentru cand iubesti pe cineva care nu te iubeste…, modalitati de a arata cat de mult iti iubesti sotul/sotia, experimentul rusesc al somnului: întregul adevăr.

Experimentul rusesc al somnului este una dintre cele mai faimoase legende urbane, deși puțini știu ce este adevărat în această poveste macabră a Rusiei sovietice. Dincolo de faima sa de creepypasta de pe internet, trecem în revistă istoria unuia dintre cele mai tulburătoare experimente care ar fi putut fi efectuate în numele științei.

Pentru a afla mai multe: Ce este un creepypasta și cele mai cunoscute 3 exemple.

Experimentul somnului rusesc: Teoria

Potrivit acestei teorii, statul rus a dat voie unui experiment macabru la sfârșitul anilor 1940. Cinci subiecți, prizonieri politici care trădaseră patria-mamă , au fost tratați ca niște cobai umani, undeva îndepărtat în stepa rusă. Obiectivul principal a fost să analizeze modul în care acești captivi ar reacționa la un nou gaz incitant, capabil să-i țină treji o lună întreagă.

Potrivit legendei urbane, mai mulți cercetători, în colaborare cu administrația rusă, au închis cinci subiecți într-o cameră închisă și le-au dat un gaz care i-a ținut treji . În interiorul camerei era destulă mâncare, cărți și o măsuță. Răpitorii puteau să observe subiecții printr-o fereastră și să comunice cu ei prin microfoane.

În primele cinci zile, cercetătorii nu au văzut schimbări vizibile , dar după a cincea zi, totul s-a schimbat. Câțiva dintre captivi au început să manifeste un comportament neregulat, paranoia și să șoptească fără niciun motiv aparent în microfoane.

A noua zi a fost un alt punct de cotitură. Unul dintre ei a început să acționeze violent , alergând prin cameră și țipând fără oprire timp de trei ore, până când corzile lui vocale au spus oprire. Ceilalți patru indivizi l-au ignorat și au continuat să șoptească la microfoane.

Se pare că unul dintre ei a rupt paginile dintr-o carte și le-a lipit de fereastră cu propriile fecale , provocând nedumerirea și dezgustul anchetatorilor. Apoi țipetele și șoaptele au încetat, deși oamenii de știință știau că sunt încă în viață datorită măsurării consumului de oxigen.

În a paisprezecea zi, răpitorii au decis să verifice starea microfoanelor și i-au sfătuit pe subiecți că vor intra și vor înlocui gazul cu aer proaspăt. Surpriza lor a fost enormă când unul dintre ei a răspuns că nu vor să fie eliberați și că trebuie să „stea treji”.

A doua zi, la cererea prizonierilor, mai mulți soldați au intrat în cameră . Spectacolul pe care l-au văzut a fost dantesc. Patru dintre ei erau încă în viață, deși trei le rupseseră pielea de pe abdomen, expunându-le intestinele. De asemenea, au găsit semne că toți patru s-au angajat în autocanibalism.

Legenda urbană sugerează că, după mai multe lupte și atacuri, anchetatorii au ales să-i execute.

Experimentul somnului rusesc: Adevărul

Nu există dovezi documentare că experimentul a fost efectuat, deși dacă ar fi existat, dovezile ar fi putut fi distruse cu mulți ani în urmă. Este foarte probabil ca statul sovietic să fi efectuat experimente de acest gen în scopuri militare (pentru a ține pasul cu rivalii politici ai vremii, precum Statele Unite), dar a spune acest lucru ar fi pură speculație.

Cât despre simptomele lipsei de somn, acestea nu corespund cu cele ale presupusului experiment. Este adevărat că lipsa somnului poate provoca paranoia și halucinații, dar știința spune că moartea are loc între 3 și 4 săptămâni de la începutul privării de somn . Pe de altă parte, insomnia la care se presupune că au fost supuși subiecții experimentului rusesc de somn le-ar reduce capacitatea cognitivă practic la 0.

Ceea ce este greu de crezut este acuratețea cu care se transmite povestea, ceva mai tipic ideologiei colective a internetului. De fapt, povestea a fost publicată pentru prima dată pe 16 august 2010 pe site-ul Creepy Pasta de către utilizatorul Orange Soda. De atunci, articolul a suferit mai multe modificări și revizuiri.

În orice caz, este totuși o poveste terifiantă demnă de cele mai bune producții de la Hollywood. De altfel, există deja câteva adaptări cinematografice, precum scurtmetrajul The Russian Sleep Experiment (Timothy Smith, 2015), pe care îl oferim mai jos integral, sau Depravation , în post-producție.

Mai multe povestiri: Cele mai bune 7 mituri scurte de groază pentru a fi foarte speriat.